[Istorie] Cum a devenit Vasile Lupu cuscrul unor ucrainieni

[Shelby]

Românii și ucrainienii au dezvoltat relații cu mult înainte de apariția celor două state pe harta Europei. O astfel de legătură este o alianță matrimonială, astăzi uitată. Frumoasa fiică a domnitorului moldovean Vasile Lupu a fost pentru scurt timp nora hatmanului căzăcesc Bogdan Hmelnițki. Povestea acestei uniuni inedite la ”Călătorii în trecut”:

Ruxandra, fiica domnitorului moldovean Vasile Lupu, a rămas în istorie ca simbol al frumuseții și tragismului. Născută cel mai probabil în 1632 la Iași și orfană de mamă la 10 ani, Ruxandra a fost crescută sub atenta îndrumare a Ecaterinei Circaziana, mama sa vitregă. Fata a primit o educație de prințesă, printre trăsăturile sale numărându-se inteligența și rafinamentul.
Vasile Lupu avea ambiții mari pentru fiica sa. Visa să o căsătorească cu regi sau împărați. Chiar de la vârsta de 9 ani, Ruxandra a fost obiectul atenției multor pețitori, inclusiv un dragoman venețian. Totuși, aceste planuri au fost perturbate când, la 13 ani, a fost trimisă la Constantinopol, la schimb cu fratele său Ștefăniță, drept garanție pentru loialitatea tatălui ei față de Înalta Poartă. Șederea la curtea otomană i-a îmbogățit cultura, întrucât de educația ei s-a ocupat însăși sultana Kosem.

 În 1650 Bogdan Hmielniţki, hatmanul cazacilor, a cerut-o de soție pentru fiul său Timuş. Vestea a căzut ca un trăsnet pentru domnul moldav, care își vedea năruite visele regale pe care și le făcuse în legătura cu Ruxandra. Refuzul lui Vasile Lupu a provocat un atac căzăcesc asupra Moldovei. După ce ocupanții au trecut prin foc și sabie satele și au jefuit Iașul, vodă a trebuit să accepte cererea în căsătorie. Fericitul eveniment a avut loc în Moldova pe 1 septembrie 1652, iar festivitățile au ținut 7 zile. Se pare, totuși, că Ruxandra l-ar fi plăcut pe tânărul ei soț care este descris de cronici drept „un flăcău stricat de vărsat, nu tocmai mic, destul de voinic şi grosolan”
Soarta a fost, însă, crudă: la un an de la căsătorie, Timuş a plecat în ajutorul socrului în Iaşul atacat de oamenii lui Gheorghe Ştefan, un boier bogat, pretendent la domnie. După mai multe lupte, Vasile Lupu s-a retras peste Nistru, la ginere. În ultima bătălie, de la cetatea Sucevei, Timuş a fost rănit la un picior de o schijă a tunului prinţului Dimitrie Wisznowiecki, rivalul la mâna Ruxandrei, şi a murit peste câteva zile, la un an de la nuntă. Astfel, Ruxandra a devenit văduvă la scurt timp după ce născuse doi gemeni.

Rămasă pe teritoriul actual al Ucrainei, unde a primit din partea socrului cetatea Râșcovului, în actualul teritoriu al Transnitriei, Ruxandra a devenit un simbol al legăturii dintre Moldova și Ucraina. A refuzat să se recăsătorească, dar și să se întoarcă în Moldova natală în ciuda insistențelor fratelui ei Ștefăniță. 
Povestea Ruxandrei a avut un sfârșit tragic: revenită în țară în 1666, va fugi din calea polonezilor, conduşi de regele Jan Sobieski, în Cetatea Neamţ, în 1687. Aici, bătrâna femeie va fi jefuită și decapitată de cazaci. Moartea ei  marchează un final dramatic pentru o viață plină de promisiuni și deziluzii.
Sunt Rareș Hăbeanu și până la următoarea noastră întâlnire, nu uitați: istoria ne ajută să înțelegem prezentul și să facem alegeri corecte în viitor.